Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții… (din Crezul creștin)

 

Bunicii noștri au apucat războaie și foamete, iar părinții, alte vremuri grele. Noi, europeni scăpați din comunism, trăim o criză mereu actuală. Deși civilizația umană și-a atins vârful, a rămas tot corigentă la morală. Poate chiar generația noastră va apuca taina cea mare a unui pământ nou, cum spune Scriptura!

 

În nuvela La vulturi, scriitorul și preotul Gala Galaction zugrăveș­te un crâmpei din trecut. De frica turcilor cotropitori, oamenii fug la munte să-și scape viața și odoarele. O femeie își ascunde pruncul într-o căpiță de fân și aleargă mai departe, să ceară ajutor bătrânului Dănilă. Dar un necaz nu vine niciodată singur, și nici de unde te-aștepți. Clipe mai târziu, prăbușit lângă scutecele mânjite de sânge – căci o încăierare de vulturi le răpise pruncul – bătrânul strigă disperat către cer o ru­găciune: „Pune un hotar, Stăpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției Tale atâta jertfă!…”

 

Când va veni sfârșitul?

Ruga aceasta s-a îngemănat în sufletele tuturor acelora care au suferit în fața pierderii, a nedreptății și a violenței. Generații întregi, oamenii și-au ridicat strigătul spre cer, așteptând un deznodământ feri­cit. Jalea bătrânului este un ecou al cuvintelor martirilor creștini: „Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?” (Apocalipsa 6, 10).

Ucenicii lui Iisus au dorit să cunoască acelaşi lucru, pentru că În­vățătorul tocmai le spusese că în Ierusalim nu va rămâne „piatră pe pia­tră care să nu se risipească”. Strângându-se în jurul Celui ce lămurea toate lucrurile, ei L-au întrebat direct: „Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” (Matei 24, 3).

Ei nu-și puteau imagina distrugerea cetății sfinte decât prin sfârși­tul lumii. Răspunsul a fost predica lui Iisus Hristos pe Muntele Măsli­nilor, cea mai clară imagine panoramică a viitorului planetei.

 

Să nu vă înșele cineva!

„Vedeţi să nu vă amăgească cineva”, a început Mântuitorul. „Căci mulţi vor veni în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristos», şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfâr­şitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor” (Matei 24, 4-8).

Iisus nu satisface o curiozitate omenească: „Când vine, domnule, sfârșitul lumii?”

El este interesat mai înainte de toate ca aceia care-I sunt credincioși să nu fie înșelați într-o astfel de discuție.

Suntem uimiți de un astfel de răspuns, pentru că Iisus nu satisfa­ce o curiozitate de dragul stârnirii unor emoții intense. E ca și cum ar spune: „Atenție, știu că vă interesează, dar este un subiect sensibil. Vedeţi să nu vă amăgească cineva!”

Din prima înțelegem că nu e vorba de a dibui niște date dintr-un calendar, bătute în cuie. Nimeni nu știe acea zi, nici acel ceas (Matei 24, 26). În schimb, aflăm despre o serie de evenimente în derulare, din care pricepem apropierea sfârșitului. Și nu este aici nimic altceva decât o descriere succintă a două milenii creștine, care au urmat după înălțarea Mântuitorului: războaie, foamete, boli, cutremure, conflicte religioase.

Acești indicatori profetici, care arătau spre mersul mereu în jos al lumii noastre, au reușit să țină vie speranța așteptătorilor lui Iisus în fiecare generație. Privind la aceste adevărate semne ale timpului, credin­cioșii au simțit cuvintele Crezului aproape de împlinire. În același timp, pentru mulți alții, aceeași așteptare prelungită a dus la oboseală și îndo­ială. Sfântul apostol Petru îi numește batjocoritori pe cei care întreabă disprețuitor: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii” (2 Petru 3, 4).

Recunoaștem deci o încleștare. Pe de-o parte pricepem că sfârșitul civilizației este destul de aproape. [1] Pe de altă parte, lumea rămâne în picioare de mii de ani și mergem mai departe… Cum rezolvăm tensiu­nea acesta? Merită deci să citim mai departe cuvintele Mântuitorului, Cel care știe cel mai bine când și cum va să vină. Folosindu-Se de patru repere mari, Iisus ne-a arătat ce să urmărim cu atenție.

 

Patru mari nenorociri în lume

Războaiele necruțătoare

Secolul trecut [2], prins pe săturate de majoritatea dintre noi, a fost marcat profund de cele două războaie mondiale. Peste 70 de milioane de oameni au plătit cu viața tributul urii dintre popoare, al lăcomiei și al răutății diabolice manifestate de oameni infectați cu microbul puterii și al ascensiunii imperialiste. După aceea, alte milioane de oameni și-au găsit sfârșitul în războaiele din Coreea, Vietnam, Congo, India, Pakistan sau în con­flictele din Africa și Europa răsăriteană.

După ce lumea a privit cu o oarecare teamă și superstiție spre anul 2000, în noul mileniu a răsuflat liniștită, sperând într-un viitor mai bun. Însă omenirea n-a avut prea mult timp de răgaz. Prăbuși­rea Turnurilor Gemene din New York, pe 11 septembrie 2001, avea să deschidă calea unui nou război. Un război în care inamicul numărul unu – terorismul – este ca un virus care nu cunoaște granițe, acorduri de pace sau capitulări. Au urmat „primăvara arabă”, invazia Crimeei, apariția Statului Islamic. A continuat tensiunea și cursa înarmărilor cu actori precum: Israel, SUA, Rusia, Iran, Coreea de Nord. Iar orizontul poartă un nume de coșmar: al Treilea Război Mondial.

Secolul al XX-lea este considerat ca fiind cel mai sângeros din istoria omenirii.

Unul dintre cei mai reputați analiști ai lumii de azi, Noam Chom­sky, remarca recent faptul că extin­derea înarmării nucleare a SUA este unul dintre motivele pentru care faimosul ceas al apocalipsei, administrat de Buletinul Oameni­lor de Ştiinţă din Domeniul Ato­mic, a fost împins cu două minute spre miezul nopţii. „Miezul nopţii este sfârşitul. Acum este la trei minu­te de miezul nopţii. Este cel mai aproape în ultimii 30 de ani.” [3]

Dacă vrem să închidem ochii, putem spune că a mai fost așa, ba chiar că au fost timpuri mai grele. Însă, cu ochii deschiși, din analiza lumii de azi vedem că trăim niște vremuri care nu ne dau deloc motive să stăm relaxați sau, mai rău, indiferenți.

Foametea care ne roade

Sărăcia sau lipsa resurselor pentru dezvoltare și supraviețuire au fost mereu o problemă în anumite locuri și timpuri. De exemplu, cronicile medievale înregistrează perioade de crize alimentare, când foametea, războaiele și epidemiile au făcut numeroase victime. Noi ne aducem aminte de alimentele luate pe cartelă în timpul comunis­mului, iar bunicii ne pot povesti oricând despre seceta și foametea din copilăria sau tinerețea lor.

În ciuda speranțelor nutrite, epoca industrializării nu a învins foa­metea, nici setea. După mai mult de două secole de progres tehnologic, astăzi avem realități și perspective cu adevărat fără precedent. Peste 850 de milioane de persoane suferă de malnutriție. Aproape un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă sigură. Peste 2,5 miliarde de oameni nu au acces la toalete cu instalații sanitare adecvate pentru igienă.

Ceea ce șochează este o disproporție inimaginabilă: 1% dintre cei mai bogați oameni ai planetei controlează peste 48% din bogățiile lu­mii. Un alt raport indică faptul că 85 de persoane extrem de bogate au averi cam cât jumătate din populația lumii (3,5 miliarde de oameni). [4] Aparent o mână de oameni ar face minuni, dar egoismul, lăcomia și anumite interese meschine ale acestora sau ale altor actori de pe scena puternicilor lumii îi împiedică să intervină.

Observând aceste inechități și suferința celor care au ajuns în zilele noastre să-și astâmpere foamea cu argilă [5], sperăm că a venit vre­mea ca Acela care aude jalea milioanelor de necăjiți să vină pentru a judeca lumea cu dreptate. Și ne rugăm: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…”

Boli fără sfârșit

De mii de ani, omenirea are și alți dușmani, invizibili. Cu armate ordonate, formate din miliarde de slujitori: microbi, bacili, bacterii, virusuri. În manualele de istorie, am văzut cum, veac după veac, po­poare sau generații întregi au fost năpăstuite de ciumă, holeră și alte molime cutremurătoare. [6] Relativ recenta pandemie de gripă, cu cele două ramuri, aviară şi porcină, arată că războiul nu a fost câştigat definitiv de oameni.

Dr. Margaret Chan, directorul general al Orga­nizației Mondiale a Sănătății, a avertizat asupra pericolului declan­șării unei crize în sistemul medical, generată de evoluția bacteriilor din ce în ce mai rezistente la antibiotice. Dr. Chan cataloghează acest moment ca fiind „sfârșitul medicinei moderne, așa cum o cunoaștem acum”, și intrarea într-o eră „postantibiotice”, în care vor trebui găsite noi soluții, noi medicamente. [7] O campanie europeană de informare arată că „problema rezistenţei la antibiotice a devenit o ameninţare majoră la adresa sănătăţii publice” [8].

Stilul de viață modern a generat sau agravat boli și afecțiuni, care în urmă cu o sută de ani erau destul de rare. Dacă la începutul secolu­lui al XIX-lea principalele probleme de sănătate erau reprezentate de bolile infecțioase (unele eradicate azi), locul lor a fost luat de afecțiunile societății de consum. [9]

Vorbim de boli cardiovasculare şi cerebrovasculare, depresie, dia­bet, obezitate, cancer şi boli pulmonare. O veste bună ar fi totuși aceea că aceste boli cronice cu caracter netransmisibil pot fi reduse în ce pri­vește momentul de apariție, evoluția, manifestările și gravitatea lor.

Prin alimentație inteligentă, evitarea viciilor (tutun, alcool etc.), și însușirea unui stil de viață echilibrat, bolnavul își asumă – sau nu – o importantă responsa­bilitate în gestionarea stării sale de bine. Să nu trecem totuși cu vede­rea peste faptul că, însumate, ele înregistrează la nivel mondial cea mai mare rată de mortalitate, provocând peste 63% din decesele anuale. [10] Lor li se pot adăuga ebola, poliomielită, lupus, gripă, astm, SIDA. [11]

Scepticii vor spune că boli au existat dintotdeauna, iar unele chiar au fost eradicate, că speranța de viață a omului a crescut enorm, că progresele medicinei sunt imense și incontestabile. Nu putem con­trazice, căci beneficiem de aceste progrese. Dar, la nivel personal, al familiei, nu e nevoie decât să ne aducem aminte de ultima oară când am fost la spital, când omul în halat alb ne-a ridicat neputincios din umeri.

În paralel cu dezvoltarea științei, s-a recunoscut și o rezistență crescută a bolilor în fața noilor soluții. Dacă în viitor, nici simpla ră­ceală nu va mai putea fi tratată ca azi, noi cât o mai putem duce? Cât va mai dura până când întreaga planetă cedează?

Cutremure și efectele lor care ne surprind mereu

Pe lista evenimentelor prevestitoare care marchează „începutul du­rerilor” din timpul sfârșitului apar și cutremurele. Aceste dezastre natu­rale au dus la pagube materiale sau la curmarea de vieți omenești încă din Antichitate. În orice enciclopedie se găsesc topuri ale celor mai de­vastatoare cutremure, unele dintre ele fiind cu adevărat istorice: în China anilor 1556 a avut loc un cutremur cu bilanțul de aproximativ 830 000 de morți; în Chile, în Lisabona, în 1775, un cutremur ca în profeție a mișcat trei continente [12]; în anii 1960, a avut loc cel mai mare cutremur de pământ înregistrat vreodată de un seismograf, 9,5 grade pe scara Richter.

Când analizăm cutremurele de pământ – de care România nu este deloc scutită – uimește încă faptul că, în ciuda tehnologiilor curente și a măsurilor luate, cutremurele ne iau întotdeauna prin surprindere, fără a avea vreun timp adecvat de reacție. Și de fiecare dată efectele sunt tot imprevizibile. Să privim din nou două dintre cele mai recente.

În decembrie 2004, în a doua zi de Crăciun, un cutremur de 9,1 grade pe scara Richter a clătinat axa Pământului. Cutremurul din Oceanul Indian este al treilea ca magnitudine între toate seismele în­registrate vreodată. Valurile care au luat naștere, transformându-se în tsunami, au avut în unele locuri înălțimea unui bloc de zece etaje. Apele au spălat plajele a 14 țări, luând cu ele viața a peste 230 000 de oameni.

Doar șapte ani mai târziu, în Japonia (martie 2011) a avut loc un alt cutremur de 9 grade pe scara Richter și un tsunami cu înălțimea de peste 40 de metri. Prim-ministrul Japoniei – o țară care a cunoscut deflagrația bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki – a spus că „în 65 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta este cea mai dură și mai dificilă criză a Japoniei” [13]. Fără îndoială, ne aducem aminte de contaminarea radioactivă care a urmat, omenirea înregistrând cel mai costisitor dezastru natural din istoria ei. [14]

Luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul […], toate acestea sunt începutul durerilor.(Iisus Hristos)

În ciuda unor replici foarte inteligente, dacă suntem cinstiți, re­cunoaștem că trăim timpuri fără precedent! Că toate converg spre un punct culminant. Sfârșitul nu a venit încă, dar planeta e „însărcinată”, în durerile nașterii. Iisus a spus: „Luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul […], toate acestea sunt începutul durerilor.”

Foarte interesant este că, pe acest fundal de nenorocire, oamenii încep să se gândească la Dumnezeu, la Iisus Hristos. Este deci terenul propice pentru a vesti venirea Domnului și izbăvirea din veacul aces­ta. În același timp, este și un risc – acela al contrafacerii.

 

Contrabandă în creștinism cu… hristoși mincinoși

Iisus a reamintit că personajul principal pe care Îl vor contrafa­ce înșelătorii vremii sfârșitului va fi chiar El, Hristosul – „mulți vor veni în numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristos»” (Matei 24, 5). Unii vor spune că L-au văzut, că le-a vorbit prin viziuni și le-a dat mesaje pentru lume. Alții, că este de văzut personal, ici-colo, fie în pustnicii, fie prin locuri secrete (Matei 24, 24.26) [15]. Iar puțini, fără niciun dram de rușine sau înșelați fatal, vor spune că ei înșiși sunt Hristosul, dân­du-se drept Mesia ai zilelor din urmă.

Cum ne-am descurca la o intersecție nemarcată, în care drumul s-ar despărți în cele patru zări? Dar dacă ar fi o răscruce cu 20 de drumuri? Pe care s-o mai iei? Imaginați-vă acum că dacă un musul­man, un hindus, un budist, un ateu sau orice alt om ar vrea să aleagă religia creștină, ar trebui să facă o selecție între peste 33 000 de bi­serici creștine diferite [16]. E copleșitor!

Și mai grav este că foarte multe dintre aceste biserici nu fac altceva decât să înșele oamenii cu părerile lor despre Dumnezeu. Se împlinesc la literă cuvintele Mântuitorului, care spunea: „Mulţi vor veni în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hris­tos», şi pe mulţi îi vor amăgi.”

 

Ei bine, va fi… atunci!

După „începutul durerilor” va urma a doua fază, aceea în care lu­mea e coaptă pentru încheierea tuturor socotelilor. Discursul lui Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor capătă acum accente foarte clare, de șapte ori fiind folosit un cuvânt aparte – „atunci”. Să urmărim cele șapte descrieri ale lumii înaintea declicului final, care ne arată că suntem ca într-o barcă plutind în derivă, în apropierea unei cascade. Un singur curent mai puternic, un singur vârtej care să o atragă și oricând ar putea intra pe făgașul căderii libere, trecând de punctul fără întoarcere.

1. Decăderea morală a lumii

„Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.” (Matei 24, 10)

Iisus a fost vândut de unul care purta mantie de apostol, și numele Iuda rămâne pe veci asociat cu trădarea.

Suntem îngroziți de-a dreptul văzând alunecarea morală a lumii noastre: minciună, furt, corupție, de la un ghișeu până la cancelarie europeană [17]. Iar dacă mergem mai departe, la imoralitatea vădită prin pornografie, homosexualitate, droguri, dezmăț – ne îngrozim de-a dreptul. Când acestea apar chiar între creștini, fiind făcute uneori chiar de fețe bisericești sau de state creștine, atunci știm că sfârșitul nu poate fi prea departe. Dacă astăzi cele mai multe înarmări nucleare se petrec în țara unde Numele lui Dumnezeu apare pe fiecare bancnotă, cum mai poate creștinismul să fie un reper în axa morală a lumii?

Nu este de mirare că, pentru a sublinia surpriza sfârșitului lumii, Iisus Hristos folosește două exemple din istoria Bibliei, care au de-a face cu decăderea morală (Luca 17, 26-31). Primul este din vremea lui Noe, când gândurile oamenilor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău, când oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau (altfel spus, viața mergea înainte cu toate pânzele sus). Al doilea se referă la două cetăți din vremea patriarhilor, Sodoma și Gomora, în care rău­tatea și mai ales perversiunile sexuale au atras mânia Cerului.

Analiștii și filosofii vremii probabil că au legănat poporul în si­guranță și nepăsare, așa cum o fac și acum. Dar Iisus spune că venirea Lui va fi „ca o cursă” (Luca 21, 35). Nu se cade să ne lăsăm amăgiți, cum ne îndemna Ceaușescu în ultimul discurs de la balconul CC al PCR: „Stați liniștiți la locurile voastre…” Apostolul Pavel scria: „Atunci când vor zice: «Pace și liniște!», atunci fără de veste va veni peste ei pieirea, ca și durerile nașterii peste cea însărcinată, și scăpare nu vor avea” (1 Tesaloniceni 5, 3). Pentru o astfel de lume prăbușită, Dumnezeu are o soluție – vestirea Evangheliei.

2. Vestirea Evangheliei în lumea întreagă

„Se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24, 14)

Întregii lumi îi va fi vestit Cuvântul Domnului. În felul acesta, fie­care om, din toate neamurile, va ști ce trebuie știut despre Dumnezeu.

Dar să nu ne amăgim… Nu este atât de mult o chestiune strate­gică: să aflăm câte state islamice și câți necreștini sunt încă pe pământ sau cum să vestim Evanghelia în Coreea de Nord ori în Arabia Saudită. Deși ne întrebăm câte popoare nu au Biblia în limba lor, la fel de bine ne-ar putea întreba ceilalți cât de creștini (mai) suntem noi, creștinii? Poate că și nouă ar trebui să ni se re-vestească Evanghelia, nou-nou­ță. Cum altfel am răspunde că un stat creștin a lansat primele bombe atomice asupra unor necreștini sau că cele două războaie mondiale au pornit în Europa creștină?

Dumnezeu va purta de grijă ca mesajul Lui să-i vorbească fiecărui om în fel și chip. Cât de neașteptat a căzut comunismul? Cât a durat ca întreaga lume să afle despre atacurile teroriste de la World Trade Cen­ter? Cât de departe a ajuns știrea despre alegerea ultimului papă? La fel de ușor s-ar putea face cunoscut și adevărul despre întoarcerea lui Hristos în aceas­tă lume a tehnologiei și a libertății la care nimeni nu a visat vreodată. [18]

Așadar, dincolo de strategiile unor biserici de a răspândi creș­tinismul în lume, prin misionari, televiziune sau internet, înțelegem că e mai mult o chestiune personală, în care fiecare suflet va decide în fața Cerului, în deplină cunoștință de cauză pentru sau împotriva lui Dumnezeu. După aceea zarurile sunt aruncate…, și atunci chiar poate veni sfârșitul. Iisus întreba și ne întreabă pe fiecare: „Dar Fiul omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” (Luca 18, 8).

Cel mai probabil nu va găsi la mulți, pentru că vestirea adevărului aduce după sine și prigonirea propovăduitorilor, a celor puțini care rămân cu adevărat credincioși până la capăt.

3. Cei credincioși lui Dumnezeu vor fi prigoniți

„Atunci vă vor da spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei 24, 9)

Adevărul nu a fost lăsat niciodată în pace într-o lume a minciunii. Când Hristos a venit pe pământ, „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11), ci L-au ucis. Aceeași soartă aveau să îndure urmașii Săi de-a lungul secolelor. Zeci de milioane de creștini au murit în timpul Romei imperiale, pe vre­mea Inchiziției sau în lagărele comuniste. În zilele noastre, aproape 100 000 de creștini sunt uciși anual. [19]

Un aspect deosebit din cuvintele Mântuitorului este că cei cre­dincioși vor fi urâți „de toate neamurile”. Din cea mai răspândită re­ligie, creștinismul (sau ce va mai rămâne din el) va ajunge o religie persecutată. Sau poate chiar dintre creștini se vor scula cei mai mari persecutori ai adevăraților credincioși. Căci, nu uităm, vor fi vremuri când frații se vor vinde unii pe alții, de iudele dintre ei. Într-o astfel de vreme, declanșarea unei crize majore poate aduce oricând sfârșitul.

4. O criză fără egal

Iisus a spus: „Va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.” (Matei 24, 21)

Îndoaie o foaie în două. Nu e cu mult mai groasă. Dar, dacă o îndoi încă o dată, parcă simți ceva. Și dacă ai putea să o îndoi de 50 de ori, știi unde ai ajunge? La Soare! [20] Așa este, chiar dacă pare incredibil.

Trăim cu gândul că putem controla o progresie matematică, că putem urmări cotele apelor. Dar cele mai multe evenimente care ne șochează au loc prin progresii geometrice. Nivelul apei se apropie de cota de atenție, apoi de pericol și apoi, deodată, vine viitura, când e prea târziu. Datori­ile declanșează reacții în lanț și pică sisteme bancare întregi. Un singur virus informatic se poate răspândi de la un computer la altul. Doar un click, apoi o sută, și fiecare infectează alte sute sau mii de utilizatori.

Lumea noastră a ajuns la un punct critic. Cândva, mai devreme sau mai târziu, paharul se va umple. Mecanismul planetei scârțâie din toate încheieturile. Tot mai mulți oameni de știință, chiar oameni care nu se tem de Dumnezeu, spun că lumea nu mai poate dura mult.[21] Să ne gândim doar la cele ce răzbat în presă, fără să mai vorbim despre cele discutate în secret: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale [22], extincția speciilor [23], explozia datoriilor – într-un cuvânt, incapacitatea [24] oamenilor de a gestiona satul global numit planeta Pă­mânt. Iar cuvântul-cheie folosit cel mai des de experți în zilele noas­tre este „criză”. Căutăm disperați soluții, dar singura soluție reală este revenirea lui Iisus Hristos pe pământ.

5. Scurtarea zilelor

„Atunci cei din Iudeea să fugă la munți. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.” (Matei 24, 17.18)

Ce facem mai repede atunci când vine un cutremur? Căutăm seiful, banii, bijuteriile sau fugim să ne salvăm viața, la adăpost? Aceeași imagine a fost folosită și de Iisus.

Observăm imediat două elemente: surpriza evenimentului și ireversibilitatea lui. Ca un fulger ce cade instantaneu, așa va fi și venirea Fiului omului. Viața pare a merge îna­inte fără nicio problemă și, deodată, se rupe filmul. Nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul.

Timpul nostru este uneori atât de scurt, încât nici nu simțim când trece. Timpul lumii este la fel.

Iisus și-a asemuit revenirea cu fe­lul în care vine un hoț asupra unei case (Luca 12, 39.40). Nu că El ar fi hoțul, infractorul… sau că ar trebui să stăm de-acum cu teama în sân mereu. Ci ideea este să fim conștienți că, așa cum omul nu știe când este călcat de hoți, la fel va fi și venirea Fiului omului pentru planeta aceasta – cu totul surprinzătoare, neașteptată. Ce nu ai făcut o viață întreagă e greu să mai faci atunci, în ultimele clipe.

6. Marele antihrist

Iisus a spus: „Va fi atunci strâmtora­re mare, cum n-a fost de la începu­tul lumii până acum şi nici nu va mai fi.” (Matei 24, 21)

Un paradox al lumii creștine din timpurile noastre este cel legat de interesul pentru supranatural și ocult, la pas cu ignoranța față de Sfintele Scripturi. Suntem implicați într-un război între bine și rău, iar ocultismul ne sufocă pe multe canale: în cinematografie, muzică, politică, psihologie, internet și, mai ales, în religie.[25]

Duhurile satanice ne împresoară, sub felurite măști: vampiri, vârcolaci, demoni, spirite superioare, Harry Potter, descântece și vrăji băbești, „flacăra violet”, societăți secrete, ședințe de spiritism. Uneori, duhurile satanice conduc adunări religioase pe stadioane, iar ceea ce este considerat a fi opera specială a Duhului Sfânt nu este nimic alt­ceva decât o „lucrare a lui Satana și este înfăptuită cu un singur scop, acela de a distruge Biserica lui Iisus Hristos”.[26]

Într-o lume avidă după minuni – ca soluție supranaturală la in­capacitatea naturală a omului – nu ducem lipsă de șarlatani. Iisus Hristos spunea: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doam­ne, au nu în numele Tău am prorocit şi nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău minuni multe am făcut?» Şi atunci voi mărturisi lor: «Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea»” (Matei 7, 22.23).

Geniul întu­nericului, Lucifer, acționează intens pentru a-i înșela pe oameni. Iar cel mai eficient este atunci când o face în spatele crucii. Poate chiar el se va da drept Mesia, apărând în diferite locuri sfinte ale lumii, cu un mesaj parțial adevărat. Va spune cuvinte din ale lui Hristos, va face câteva minuni (2 Tesaloniceni 2, 9),
și apoi își va rosti discursul, deturnând adevărul.

Apostolul Pavel nu lasă loc de speculații, de ambiguități: „Ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de cre­dință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cin­stește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu”
(2 Tesaloniceni 2, 3.4).

Se vor îm­plini, deci, la literă, cuvintele Domnului care avertiza concret: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, Mesia este aici sau dincolo», să nu-l credeți. […] Iată că v-am spus mai dinainte” (Matei 24, 23.25).

7. „Iată, El vine pe nori!”

„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei 24, 30)

Nu se cade să fim alarmiști, nici să vedem totul în negru. Dar nici în roz. Suntem o lume bolnavă care trebuie să știe cu adevărat de ce boală suferă și, mai ales, să știe că există un tratament, că există un Vindecător. Sfârșitul lumii acesteia nu înseamnă că ne vom pierde în noaptea neagră ca într-o iarnă nucleară. Revenirea lui Iisus este oca­zia în care Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii celor năpăstu­iți și le va aduce eliberarea. Idealul nostru, idealul Scripturii, este un cer nou și un pământ nou, când Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut” (Apocalipsa 21, 1.4).

Același eveniment va fi unul de bocet și disperare pentru toți ne­legiuiții pământului. Ca atare, noi nu privim la evenimentele viitoare cu groază, ci cu dorința de împlinire a speranțelor de a trăi într-o lume nouă. Semnele timpului vorbesc cu forță și ne arată că scrierile profeti­ce se împlinesc. După toate aceste crize, când „soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea și puterile cerurilor se vor zgudui” (Matei 24, 29), atunci va avea loc evenimentul cel luminos al universului.

Iar dacă venirea Lui va fi pe norii cerului, atunci nimeni de pe pământ, fie el papă sau guru, președinte, superexpert, magician, nu va putea pretinde că este Hristos venit pe pământ. Pentru că adevăratul Hristos îi va surprinde prin venirea Sa pe toți locuitorii lumii noastre: „Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24, 27).

Iisus va fi văzut de toți locuitorii pământului: „Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea…” (Apocalip­sa 1, 7). El va fi auzit de toți: „Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogo­rî din cer” (1 Tesaloniceni 4, 16). Venirea Lui va aduce „învierea celor morţi întru Hristos” (4, 16). Credincioșii vor fi purtați de îngeri la El, în văzduh: „… va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini” (Matei 24, 31), ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh (1 Tesaloniceni 4, 17). Cei răi vor muri pe loc, distruși de strălucirea venirii Sale
(2 Tesaloniceni 1, 7.8).

Discursul lui Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor se încheie într-o notă de atenție: „Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește, cunoașteți că vara este aproape. Aseme­nea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși” (Matei 24, 32.33). Avem aceste semne ale timpului care ne spun că este aproape. În același timp, de echilibru, suntem conștienți că „de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe […], numai Tatăl” (Matei 24, 36). Rămâ­ne deci o taină de nedezlegat, dar una fericită, așa cum trăiește mireasa când așteaptă venirea mirelui care s-o ducă la altar. Merită să fim așteptătorii lui Iisus! Merită să vedem cu ochii noștri împlinirea tuturor dorințelor!

 

„Amin! Vino, Doamne Iisuse!”

Cu aceste cuvinte de așteptare se încheie ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. Este dorința de nestrămutat a ucenicului pe care l-a iubit Iisus și a tuturor celor ce merg în aceeași credință. Poate fi și dorin­ța noastră, mărturisită în Crezul creștin: „Și iarăși va să vină…” Din orice parte am privi, alternativa e clară: întoarcerea la Dumnezeu sau pieirea neamului omenesc.

În fața acestor lucruri, trei sunt adevărurile pentru viața noastră. În primul rând, să conștientizăm că trecem mult prea repede. Așa încât s-ar putea să ne vină nouă sfârșitul înainte de a-i veni lumii. Ca atare, Biblia spune: „Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău!” (Amos 4, 12). În al doilea rând, trăirea noastră de zi cu zi ar trebui să fie în acord cu sfatul: „Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua ace­ea să vină peste voi fără veste, ca o cursă” (Luca 21, 34.35). În al treilea rând, să așteptăm mereu, cu pace și cu bucurie: „Privegheați în toată vremea, rugându-vă, ca să vă întăriți și să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului omului” (Luca 21, 36).

Aceasta este o vreme când timpul nu va mai avea răbdare. Rămâ­nem deci în cuvintele Mântuitorului nostru, care ne sunt vindecare și speranță: „Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti un loc, iarăși voi veni și vă voi lua cu Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu” (Ioan 14:1-3).

Momentul culminant al istoriei mântuirii neamului omenesc se grăbește. Sfânta Scriptură din casele noastre mărturisește un sfârșit glorios pentru ultima generație de pământeni care vor apuca „ziua Domnului, cea mare și strălucită” (Faptele apostolilor 2, 20). Este o șansă extraordinară aceea de a trăi ultimele zile ale planetei, dar mai ales un început de cer și pământ nou, după ce se va face lumină în imperiul morții.

Atât soarta omului, cât și rostul viitorului stau în mâna lui Dumnezeu. Chiar dacă taina veacurilor nu poate fi dezlegată, privind istoria mântuirii neamului omenesc nădăjduim că surpriza întoarcerii lui Hristos pe pământ va întrece orice așteptări. Întâlnirea cu îngerii călăuzitori sau cu înaintașii noștri alături de familii reîntregite, îndepărtarea cortinei care separă lumea văzută de cea nevăzută, posibilitatea de a vorbi, în sfârșit, în mod nemijlocit cu Făcătorul nostru și accesul la o lume superioară din toate punctele de vedere depășesc cea mai bogată imaginație. Atunci, vom vedea față în față Chipul Celui Nevăzut, știind în cine am crezut, în ciuda necredinței trecătoare.

Hristos ne-a lăsat scris că Se va întoarce și avem toate motivele să-L credem pe cuvânt. Pentru creștini, aceasta este miza Bibliei: cea mai mare prezicere a Scripturilor stă gata să se adeverească. Fiecare dintre noi poate citi pentru sine acestea: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui” (Faptele apostolilor 22, 13.14). Iar fiecare dintre noi poate descoperi sensul vieții, alegând să trăiască eternitatea în compania lui Dumnezeu, într-o fericire fără sfârșit.

---

 

Note

[1] „Avertismentul lui Stephen Hawking: Sfârșitul civilizației este aproape. Toți suntem vino­vați”, 24 februarie 2015, www.descopera.ro.

[2] „De ce este secolul XX cel mai sângeros din istoria omenirii”, Adevărul, 30 martie 2010, www. adevarul.ro.

[3] „Noam Chomsky descrie SUA drept principalul stat terorist, iar Europa ca fiind servitorul său”, Mediafax, 18 aprilie 2015, www.mediafax.ro.

[4] „Jumătate din bogăția lumii este controlată de EI – raport oficial”, Gândul, 15 octombrie 2014, www.gandul.info.

[5] „Foametea ia proporții mondiale”, 16 aprilie 2008, www.business.rol.ro.

[6] „Apocalipsa care se ia: holera, tifosul și gripa în istorie”, 20 mai 2014, www.historia.ro.

[7] „Avertisment OMS: Cât de curând, o banală răceală ne va putea ucide. Evoluția bacteriilor rezistente la antibiotic aduce sfârșitul medicinei moderne”, Jurnalul Național, 16 martie 2012, www.jurnalul.ro.

[8] Fișă informativă pentru publicul larg, secțiunea „Problema este mai gravă decât în trecut? , http://ecdc.europa.eu/ro/eaad/antibiotics-get-informed/factsheets/Pages/general-public.aspx

[9] „8 boli frecvente în secolul XXI”, 22 decembrie 2011, www.sanatate.bzi.ro.

[10] „Bolile cronice netransmisibile – „ucigașii secolului XXI”, Ce se întâmplă, doctore?, 23 no­iembrie 2012, www.csid.ro.

[11] „Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, depresia afectează la nivel mondial aproxima­tiv 350 de milioane de oameni”, 20 octombrie 2014, www.exploremedicinetv.ro.

[12] Despre el, Enciclopedia Britannica scrie: „Evenimentul a fost descris în artă și literatură timp de secole, făcând din „Marele cutremur de la Lisabona”, cum a devenit cunoscut, un punct de reper crucial în istoria Europei.” (http://www.britannica.com/EBchecked/ to­pic/1421131/Lisbon-earthquake-of-1755). Semnul acesta a fost interpretat ca primul într-o triadă, fiind evaluat în relație cu alte două semne cerești: fenomenul inexplicabil al zilei întunecate din 19 mai 1780 și căderea de stele din 12 noiembrie 1833, considerată cea mai spectaculoasă furtună de meteoriți din istoria înregistrată a umanității – 100 000 meteori pe oră (http://education.nationalgeographic.com/education/encyclopedia/mete­or/?ar_a=1). Această serie – cutremur, întunecare de soare/înroșire de lună și cădere de stele – apare des în Scriptură (vezi Ioel 2, 31; Matei 24, 29; Faptele apostolilor 2, 20; Isaia 24, 19-23; Apocalipsa 6, 12.13).

[13] „Japanese PM: ‚Toughest’ crisis since World War II”, CNN, 13 martie 2011, www.cnn.com.

[14] „Top 5 Most Expensive Natural Disasters in History”, AccuWeather.com, 12 aprilie 2011.

[15] Nimeni nu poate spune că venirea lui Iisus a și avut loc deja (2 Tesaloniceni 2, 1.2). Pe de altă parte, nimeni nu poate spune că Iisus a venit deja a doua oară, spiritual sau în duh (1 Ioan 4, 1.2). Iisus va reveni tot în trup (Faptele apostolilor 1, 11).

[16] „The Facts and Stats on „33,000 Denominations”, www.biblicalcatholic.com/apologetics.

[17] „Nicolas Sarkozy detained for questioning over alleged corruption”,
The Guardian, 1 iulie 2014, www.theguardian.com.

[18] „Jumătate din populația planetei va beneficia de acces la internet în propria locuință până în 2018”, Capital, 13 noiembrie 2014, www.capital.ro. Există, de asemenea, peste trei mili­arde de utilizatori ai internetului.

[19] „Martirajul creștinilor contemporani – un fenomen în creștere”, Doxologia, 27 noiembrie 2014, www.doxologia.ro.

[20] Malcolm Gladwell, The Tipping Point: How Little Things Can Make a Big Difference, (Boston: Little, Brown and Company, 2000), p. 11.

[21] „Suntem la 3 minute de miezul nopții”, spunea în 2015 The Bulletin of Atomic Scientists. „Schimbările climatice nemonitorizate, modernizarea armamentului nuclear global și ar­senalul nuclear supradimensionat reprezintă amenințări extraordinare și incontestabile pentru continuarea existenței omenirii. […] Liderii lumii n-au reușit să acționeze într-un timp optim sau prin măsurile necesare pentru a proteja cetățenii de o catastrofă potențială. Aceste greșeli ale clasei politice pun în pericol fiecare persoană de pe pământ.” (http:// thebulletin.org/press-release/press-release-it-now-3-minutes-midnight7950).

[22] Omenirea somnambulă se îndreaptă spre o criză energetică globală, conform articolului „US Army colonel: world is sleepwalking to a global energy crisis”, The Guardian, 17 ianu­arie 2014, www.theguardian.com.

[23] Dispariția unor specii de animale și plante are potențialul de a duce sistemul terestru într-o stare nouă, conform articolului „Schimbările climatice şi extincţia speciilor plasează Terra într-o epocă periculoasă pentru omenire”, Mediafax, 16 ianuarie 2015, www.mediafax.ro.

[24] „Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul. Pământul se mișcă încoace și încolo ca un om bețiv, se dă în sus și în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale” (Isaia 24, 19.20). „A venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi […] şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul” (Apocalipsa 11, 18).

[25] Pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu „Spiritismul – o formă de religiozitate ocult-ezoteri­că”, 17 iulie 2012, www.crestinortodox.ro.

[26] Brandan Robertson, „John MacArthur attacks the Charismatic Movement at ’Strange Fire’ Conference”, 19 octombrie 2013, www.redletterchristians.org.